Adaptabilitate sau Demnitate

Principalul subiect al numărului curent al  revistei FOREIGN POLICY este : Marea schimbare.Adica ce ne asteapta dupa cortina zilei de maine..

Vom evalua altfel fericirea? Ne vom confrunta cu o fragmentarea a societăţii amintind de epoca medievală? Cum stăm cu biocombustibilii şi cum apreciem aurul economiei viitoare: APA. Viitoarul aduce cu sine noi descoperiri ştiinţifice care vor poziţiona specia umană dincolo de homo sapiens dar în acelaşi timp pe lângă schimbările în bine sunt preconizate şi schimbări politice, războaie, evoluţii violente ale societăţii…

Citind aceste idei puse în scris nu am putut sa nu mă gândesc la Memorialul Durerii, o rememorare a opoziţiei individuale în faţa comunismului.

Întrebarea e următoarea : dacă vor avea loc mutaţii importante în ceea ce priveşte politica actuală aş avea puterea de a îmi păstra autenticitatea, demnitatea sau voi cădea în capcana adaptabilităţii la societatea prezentă pentru binele meu şi al familiei mele?

Probema ia proporţiie deoarece atunci când compar tinerii de azi, rezultatul unui sistem de învăţământ din care lipsesc valorile şi educaţia caracterului, cu elita românească din anii “40 îmi dau seama că există o puternică  tendinţă  înspre alegerea  căii facile ,  trecerea de partea celui puternic strivind sub papucul indiferenţei pe cei care nu renunţă la ei înşişi pentru o nouă  identitate acceptată politic.

Revenim..ne adaptăm sau păstrăm stindardul demnităţii ? Acceptăm preţul demnităţii sau valorăm supravieţuirea?

Reinventare

Fiecare acţiune, vorbă sau gând, fiecare zâmbet, lacrimă sau clipit, fiecare trăire e parte a ceea ce sunt, a ceea ce vreau să fiu..

Mă regăsesc  primăvara cu dorinţa avidă de nou, de încercări şi provocări. Primăvara aceasta a fost momentul în care am căutat răspunsul la întrebarea : Între credinţă şi religie ce alegi? E vorba de alegere, intuiţie sau predestinare de a rezona cu una dintre acestea?..sau de fapt nu e vorba de nicio alegere, pentru că nu sunt doă lucruri ci doar unul..

Dacă vrei salvare, ancoră în universul mobil alegi calea lui Steindhart “Jurnalul fericirii”, o fericire spirituală într-o lume care nu îţi permite altă variantă.

Dacă vrei dovezi , argumente şi studii antropologice şi sociologice  citeşti Testamentul Magdalenei de  Laurence Gardner, diseci credinţa şi revezi aspectele politice , nelipsite din orice societate umană.

Dacă vrei un subiect comun, o reflectare artistică a propriei căutări de sine în plăceri, religie şi credinţă, iubire şi prietenie citeşti “Mănâncă, roagă-te , iubeşte! ” de Elizabeth Gilbert şi revi la plăcerile simple ale vieţii, opreşti goana după neant şi te bucuri cu tot trupul şi tot sufletul de calitatea ta de OM, şi în loc să cauţi infinitul te cauţi şi te găseşti pe tine, fărâmă din infinit.

Mosul e in criza…

Moşul e lovit din plin de criza financiară..cum, necum se pare că e destul de dificil să faci acte de caritate, să aduci zâmbete pe feţele tuturor şi bucurie în case şi în acelaşi timp să trebuiască să faci faţă provocărilor lumii actuale.

Casa Moşului a devenit subiect de tranzacţionare…Oare Coca-Cola nu vrea să cumpere casa visurilor oricărui copil?

Criză nu ocoleşte  poveştile, basmele  lumea copilăriei. Cea mai dificilă parte a crizei va fi cea în care trecem prin criza visurilor, a speranţei şi a viitorului..sper ca foarte puţini să intre în această criză..de aceea avem nevoie de Moşu!

Twilight

Filmul a devenit un subiect de discutie des întâlnit pe net ( forumuri , bloguri ). Se pare că se preconizează o nouă eră stil “Harry Potter” doar că publicul vizat sunt în primul rând adolescenţii. Filmul reprezintă ecranizarea cărţii cu acelaşi nume şi care a creat o adevărată euforie în rândul cititorilor: o poveste de dragoste apropae ireală, fantastică , unire unor lumi de neconceput împreună şi o naivitate şi ambiţie împletite în urmarea propriei intuiţii.

Însă dincolo de crearea unei lumi care te cuprinde într-ânsa încă de la început într-o stare de empatizare totală important este cred şi mesajul de început..When you can live forever…What do you live for? Până la urmă fiecare carte/film ascunde unele idei, păreri şi simţăminte . Ce se poate observa în ultima vreme în rândul filmelor realizate este deconstrucţia personajului negativ, eliminarea unei percepţii dualiste  simpliste asupra realităţii, lumea nu poate fi definită ca o redare bicoloră, nu e alb sau negru. Personajul tipic negativ este înzestrat cu conşiinţă, cu sentimente “bune” şi de multe ori comportamentul său este dovada unei reacţii la lumea care nu îl acceptă sau nu e pregătită să accepte ceva dincolo de normalitatea care îi convine.

Lumea constă în paradox, în inconsistenţe, în complexitate şi nimic nu e atât de simplu pe cât pare..Poate nu trăim pentru totdeauna dar şi pentru timpul pe care îl avem ar trebui să ne punem întrebarea What do you live for?

Un strop de primavara

Un strop de primăvară, speranţă şi vise noi , ambiţie şi voinţă !

O lume mai bună, o lume caldă şi fericită..

Frumuseţe, delicateţe, putere şi determinare…

Să reinventăm viitorul, să îl aşezăm în noi margini!

Gata de drum

Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere ţărmul.
Andre GIDE

Un citat care reflectă perfect ultima perioadă pentru mine. După o săptămână în rolul de eurosceptic la Cracovia în cadrul proiectului Model of European Union, 2 zile la Sibiu la Conferinţa Marketing 24/7 cu ultimele noutăţi din mediul online, am revenit în Cluj pentru o discuţie informală cu d-nul Varujan Pambuccian despre evoluţia industriei It&C în România şi…….. în final, pe ulima sută de metri am predat şi tema de licenţă

Ce am câştigat? Prieteni, experienţe, idei, proiecte, informaţii, competiţii..Mai mult de cât m-am aşteptat. Fiecare eveniment în sine m-a provocat, mi-a stârnit curiozitatea şi dorinţa de a aplica ceea ce am învăţat. Am curajul să privesc cu speranţă spre ziua de mâine şi să spun : Da , se poate! Imposibilul din visele mele cere doar ceva mai mult timp..atâta tot:)

Orice drum începe cu primul pas, iar odată pornit în călătorie nu mai e cale de întoarcere..calea se creează înaintea ta prin tine.

Deci aşa ca un turist adevărat mă mai opresc din DRUMUL MEU şi sunt atentă la informaţii..

Sunt in spagat ….auuuch..

O întâlnire cu o persoană aparte poate, într-o clipă, sa imi ofere explicaţia indeciziei care mă caracterizează..şi care devine din ce în ce mai greu de suportat de la o zi la alta!

Şi aflu privind de “afară” că de fapt mă zbat asemeni altor studenţi cu preconcepţiile vechi despre ce ar însemna viaţa de absolvent..în acelaşi timp simt că lumea abia mi se deschide în perspectivă şi absorb ca un burete sumedenie de informaţii sperând că voi putea realiza ce vreau sa fac în continuare.

Să fiu aici, acum şi cu ambiţii lumeşti sau să trec dincolo de stadiul de confort şi să mă avânt în noi şi noi experienţe. Sunt cu un picior în vechiul învăţământ şi cu celălalt în noul învăţământ…într-un solicitant spagat. mental..educaţional..şi de voinţă….

Poate mă ajută cineva să mă ridic în echilibru..

Fereastra catre o noua zi

Zi de zi, dimineaţă de dimineaţă mă răsfăţ cu un moment de destindere. Printre aburii cafelei savurez lectura unei cărţi speciale şi urmăresc răsăritul. Sunt martora unui nou început. Printre blocurile comuniste, străzile aglomerate şi umerii aplecaţi de griji, gânduri şi preocupări meschine ale trecătorilor e un nou răsărit, un nou început , o nouă promisiune de mai bine, de mai mult.

Întrebare: Cine face soarele să răsară ? Speranţa …

Răsăritul e definiţia în sine a speranţei, a cutezantei de a te ridica dincolo de nori, de întuneric, e ambiţia de a lumina şi de a răspândi lumină în jurul tău, pace şi voie bună. Aduce cu sine bucuria simplă a vieţii de fi şi de a trăi.

Simte..