Luni dimineaţa la ora 8, dupa un drum de 2 ore, nimk nu se compară cu un cocktail RECE savurat pe îndelete:)
Am stat şi m-am gandit, am analizat, comparat şi despicat firul în patru încercând să îmi dau seama ce vreau de la mine. Să ştiu şi eu în ce fel relaţie sunt cu locul meu de muncă: e o relaţie de durată sau o simplă aventură;) ? Vreau o profesie şi nu doar un simplu loc de muncă..să simt ca si eu creez ceva zi de zi. Omul nu e o maşina nu o unealtă, e un suflet cu un potenţial enorm care presupune doar beneficii atunci când e valorificat.
Poate de aceea răspunsul meu la oferte de muncă : banii nu sunt totul! e ca un refren. Sunt importanţi dar atunci când vrei mai mult- o cariera- e nevoie de un troc: vreau informaţie, experienţă şi renunţ la un venit mare pentru moment. Asta DOAR DACĂ ÎMI PLACE ceea ce fac.
Aşa că o scurtă trândăvie rafinată pe terasa la un cockteil e benefică : se face o scurtă evaluare personală în cadrul societăţii si îti dai seama ca lumea e infinita şi posibilitatile îi aşteaptă pe cei care au spirit de iniţiativă şi dorinta de explorare a acestora.
Drumul nu e uşor dar reuşita e dulce, savuroasă, încântătoare şi aromată ca un cockteil:)
“Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina, sub paşii tăi ce urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit” ( Kafka )
