Adaptabilitate sau Demnitate

Principalul subiect al numărului curent al  revistei FOREIGN POLICY este : Marea schimbare.Adica ce ne asteapta dupa cortina zilei de maine..

Vom evalua altfel fericirea? Ne vom confrunta cu o fragmentarea a societăţii amintind de epoca medievală? Cum stăm cu biocombustibilii şi cum apreciem aurul economiei viitoare: APA. Viitoarul aduce cu sine noi descoperiri ştiinţifice care vor poziţiona specia umană dincolo de homo sapiens dar în acelaşi timp pe lângă schimbările în bine sunt preconizate şi schimbări politice, războaie, evoluţii violente ale societăţii…

Citind aceste idei puse în scris nu am putut sa nu mă gândesc la Memorialul Durerii, o rememorare a opoziţiei individuale în faţa comunismului.

Întrebarea e următoarea : dacă vor avea loc mutaţii importante în ceea ce priveşte politica actuală aş avea puterea de a îmi păstra autenticitatea, demnitatea sau voi cădea în capcana adaptabilităţii la societatea prezentă pentru binele meu şi al familiei mele?

Probema ia proporţiie deoarece atunci când compar tinerii de azi, rezultatul unui sistem de învăţământ din care lipsesc valorile şi educaţia caracterului, cu elita românească din anii “40 îmi dau seama că există o puternică  tendinţă  înspre alegerea  căii facile ,  trecerea de partea celui puternic strivind sub papucul indiferenţei pe cei care nu renunţă la ei înşişi pentru o nouă  identitate acceptată politic.

Revenim..ne adaptăm sau păstrăm stindardul demnităţii ? Acceptăm preţul demnităţii sau valorăm supravieţuirea?

Verde!

Mentalitatea “verde” câştigă tot mai mult teren. Vorbim tot mai mult de mişcarea ecologistă, de ideea dezvoltării unei lumi având ca stindard dezvoltarea durabilă. Nu mai e vorba doar de voci izolate sau opresate. Nu ! Roata s-a mişcat iar acum tema ecologistă apare pe agenda politică şi economică la nivel internaţional. Avem comitete la nivel ONU sau UE. Avem ministere în majoritatea ţărilor strict preocupate de mediu, avem partide verzi şi ONG-uri şi mai verzi. Subiecte ca deşeuri, reciclare, ecologic, respect faţă de mediu, reducerea emisiilor, poluare.. sunt recurente.

Deşi susţin cu TĂRIE schimbarea percepţiei asupra modului de interrelaţionare cu mediul NU POT să nu îmi pun o întrebare: cât e teatru cât e realitate? Orice mişcare care ia amploare la nivelul societaţii va fi preluată la nivelul discursului politic. Aici e buba. Discursul politic e definit prin promovarea sub teme diverse a unor interese specifice, nu întotdeauna în acord cu linia iniţială dorită de suţinătorii schimbării.

Tocmai de aceea voi încerca analiza destul de detaliată a acestei probleme în virtutea abordării ecologiei ca armă politică şi economică…joc în care se pare că UE se află în poll position:)

Susţin ecologia, acea viziune de respect asupra mediului..Ecologia nu ca obligaţie ci ca DREPT!

NU susţin poluarea, nu susţin exploatarea mediului pentru scopuri meschine!

Dar în acelaşi timp sunt destul de circumspectă la preluarea luptei pentru un mediu curat de actorii politici. Vreau să ştiu cine câştigă şi cine pierde..deoarece politica selectează ceeea ce e în interesul ei chiar daca acele principii sunt contestate. În plus e sensibil acum să mai spui ceva împotriva curentului majoritar de opinii …ecologia seamănă tot mai mult la nivelul discursului cu o religie, mai grav e că i se dă şi o notă de ideologism!

SUSŢIN libertatea de exprimare! NU accept adevăruri ale căror valabilitate e de natură politică. Politica e ca un medicament pentru societate ..tratează ceva dar poate avea numeroase efecte adverse. Ce e esenţial în acceptarea tratamentului este cunoaşterea şi implicit asumarea riscurilor.

De aceea vizionaţi şi asta.

Criza neincrederii

Răsfoind presa online am găsit cel mai interesant articol despre criza financiară actuală.

DA, am citit o mulţime de articole în care mi se explică ce şi cum e cu criza de subprime, despre produse financiare cu risc ridicat şi despre efectul de domino prin care economia fiecarei ţări va fi afectată în funcţie de implicarea sa în economia globală…

DAR acest articol scoate în evidenţă esenţa acestei crize. Pentru că dincolo de bani vorbim de oameni, de relaţionare interumană. La baza oricărei relaţii între mai multe persoane stă încrederea, atunci când acesta dispare, dispare şi relaţionarea eficientă.

Aici găsiţi articolul.

Eterna tragicomedie electorala

Sincer zi de zi urmăresc cu o curiozitate presărată cu ironism perlele campaniei electorale..aceeaşi irosire de materiale, aceleaşi flyere a căror viaţă se măsoară în secundele până la primul coş de gunoi.. ca să nu mai vorbim de pozele de pe afişe care deseori frizează limita bunului gust. Preluând un termen din mediul online în cel offline, toată campania poate fi redusă la un simplu cuvânt: SPAM. Predomină formele intruzive de promovare a unor persoane care de fapt nu vor şi nu le interesează să construiască un dialog, o minimă conversaţie cu masa de alegători. Pentru că eterna tragicomedie electorală reia la nesfârşit ideile de bază din piesa “O scrisoare pierdută” , lumi diferite forţate de principii democratice ca la un anumit interval să convieţuiască durata unei iubiri de un vot..pentru ca apoi fiecare să revină la grijile cotidiene.

Aveam aşteptări mai mari de la această prima campanie electorală cu alegeri prin sistemul uninominal dar ca de obicei ideile seci& copy-paste-ul sunt la ordinea zilei. Dar mi-e frică să mă gandesc ce adunare pestriţă va ieşi…

Recunosc, am vazut şi afişe interesante, spoturi inedite (in sensul bun), şi am întâlnit şi politicieni care chiar iau în serios ceea ce fac, creează punţi de conversaţie cu alegătorii interesaţi. Prea puţine totuşi.

Stand Up!

17 octombrie- Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei

Eradicarea Sărăciei reprezintă unul dintre cele 8 ţeluri ale Mileniului stabilite în cadrul ONU în 2000. Toate au ca deadline anul 2015. Dar probabil că foarte puţină lume a auzit de ele iar şi mai puţină lume ar putea sa le enunţe. E grav..pentru că egoismul şi indiferenţa ne încătuşează în limitele spaţiale şi sociale ale propriei vieţii, nu reuşim să vedem mai departe de propriile interese iar comoditatea ne face să întoarcem spatele suferinţei şi nevoilor altora. Ne ferecăm inima în seif si uităm codul, ne punem “ochelarii de cal” şi ne înconjurăm de obiecte care sunt uneori mai importante decât persoane.

Stand Up! And Take Action! Aceasta este chemarea World Vision.

Lumea nu începe şi nu se termină cu tine! Alege să fii parte a soluţiei iar nu parte a problemei. Fiecare poate face mult mai mult , fiecare poate contribui la schimbarea lumii ..şi nu! NU e o iluzie:)

Totul începe cu o redefinire a valorilor şi o implicare activă în acţiuni de promovare a empatizării faţă de celălat. Nu toţi avem pârghiile necesare de a schimba politici întregi sau de a susţine activităţi de milioane de euro..dar toţi putem face un apel la propria conştiinţă, la empatie şi putem ajuta cu ceva la schimbarea situaţiei actuale cu fiecare pas de furnică pe care-l facem.

Peste un miliard de oameni trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi conform statisticilor ONU…Sărăcia şi mizeria sunt însoţite de o rată mare a mortalităţii infantile, acces redus la educaţie şcolară, sănătate precară şi încălcarea Drepturilor Omului. Sărăcia este duşmanul care reduce la tăcere şi provoacă suferinţă..

De aceea Eradicarea Sărăciei este prioritatea numărul 1, eradicarea ei va duce concomitent la limitarea efectelor negative pe care le are asupra altor aspecte ale vieţii umane. Gândeşte global şi acţionează local! Sărăcia e un flagel care nu e răspândit doar în Africa ci peste tot. Iar acolo unde există are grijă să anuleze orice speranţă şi vis.

Ce e mai rea decât sărăcia materială, decât lipsurile zilnice? Sărăcia sufletească, lipsa unei griji primare pentru persoana de lângă tine. Ţelurile înalte au nevoie de acţiuni punctuale.