Adaptabilitate sau Demnitate

Principalul subiect al numărului curent al  revistei FOREIGN POLICY este : Marea schimbare.Adica ce ne asteapta dupa cortina zilei de maine..

Vom evalua altfel fericirea? Ne vom confrunta cu o fragmentarea a societăţii amintind de epoca medievală? Cum stăm cu biocombustibilii şi cum apreciem aurul economiei viitoare: APA. Viitoarul aduce cu sine noi descoperiri ştiinţifice care vor poziţiona specia umană dincolo de homo sapiens dar în acelaşi timp pe lângă schimbările în bine sunt preconizate şi schimbări politice, războaie, evoluţii violente ale societăţii…

Citind aceste idei puse în scris nu am putut sa nu mă gândesc la Memorialul Durerii, o rememorare a opoziţiei individuale în faţa comunismului.

Întrebarea e următoarea : dacă vor avea loc mutaţii importante în ceea ce priveşte politica actuală aş avea puterea de a îmi păstra autenticitatea, demnitatea sau voi cădea în capcana adaptabilităţii la societatea prezentă pentru binele meu şi al familiei mele?

Probema ia proporţiie deoarece atunci când compar tinerii de azi, rezultatul unui sistem de învăţământ din care lipsesc valorile şi educaţia caracterului, cu elita românească din anii “40 îmi dau seama că există o puternică  tendinţă  înspre alegerea  căii facile ,  trecerea de partea celui puternic strivind sub papucul indiferenţei pe cei care nu renunţă la ei înşişi pentru o nouă  identitate acceptată politic.

Revenim..ne adaptăm sau păstrăm stindardul demnităţii ? Acceptăm preţul demnităţii sau valorăm supravieţuirea?

Fii european!

Cele mai mari succese sunt cele mai dureroase…

Cele mai mari succese sunt visele mele devenite realitate

Cele mai mari succese au un efort considerabil în spate

Cele mai mari succese au fost odată doar speranţă

Cele mai mari succese sunt cele care îţi schimbă viaţa….

DAR

Cele mai mari succese sunt dureroase… luptele importante le duci singur, empatia e un vis frumos şi irealizabil.

Speranţa există însă pentru că uni cred că Mai scumpă decât educaţia este ignoranţa!

Asta am şi cu asta lupt: speranţă, entuziasm, creativitate şi ambiţie!

Reinventare

Fiecare acţiune, vorbă sau gând, fiecare zâmbet, lacrimă sau clipit, fiecare trăire e parte a ceea ce sunt, a ceea ce vreau să fiu..

Mă regăsesc  primăvara cu dorinţa avidă de nou, de încercări şi provocări. Primăvara aceasta a fost momentul în care am căutat răspunsul la întrebarea : Între credinţă şi religie ce alegi? E vorba de alegere, intuiţie sau predestinare de a rezona cu una dintre acestea?..sau de fapt nu e vorba de nicio alegere, pentru că nu sunt doă lucruri ci doar unul..

Dacă vrei salvare, ancoră în universul mobil alegi calea lui Steindhart “Jurnalul fericirii”, o fericire spirituală într-o lume care nu îţi permite altă variantă.

Dacă vrei dovezi , argumente şi studii antropologice şi sociologice  citeşti Testamentul Magdalenei de  Laurence Gardner, diseci credinţa şi revezi aspectele politice , nelipsite din orice societate umană.

Dacă vrei un subiect comun, o reflectare artistică a propriei căutări de sine în plăceri, religie şi credinţă, iubire şi prietenie citeşti “Mănâncă, roagă-te , iubeşte! ” de Elizabeth Gilbert şi revi la plăcerile simple ale vieţii, opreşti goana după neant şi te bucuri cu tot trupul şi tot sufletul de calitatea ta de OM, şi în loc să cauţi infinitul te cauţi şi te găseşti pe tine, fărâmă din infinit.

Mosul e in criza…

Moşul e lovit din plin de criza financiară..cum, necum se pare că e destul de dificil să faci acte de caritate, să aduci zâmbete pe feţele tuturor şi bucurie în case şi în acelaşi timp să trebuiască să faci faţă provocărilor lumii actuale.

Casa Moşului a devenit subiect de tranzacţionare…Oare Coca-Cola nu vrea să cumpere casa visurilor oricărui copil?

Criză nu ocoleşte  poveştile, basmele  lumea copilăriei. Cea mai dificilă parte a crizei va fi cea în care trecem prin criza visurilor, a speranţei şi a viitorului..sper ca foarte puţini să intre în această criză..de aceea avem nevoie de Moşu!

Apolitic

Octavian Paler “Nu ma iau prea in serios, nu imi dau prea multa importanta pentru ca stiu in ce tara traiesc.Adevarul este ca am fost naiv.Am luat in serios si democratia si idea de libertate, am luat in serios inclusiv idea ca e bine sa te implici in politica. E bine sa nu fi indiferent. Pe vremea aceia eram foarte categoric cand ii condamnam pe intelectualii care teoretizau apolitismul.Azi cred ca erau ei mai inteligenti” …continuare

Când priveşti situaţia actuală..parcă începi să îi dai dreptate:) Politica , spaţiu ideal de afirmare a prostiei şi a incapacităţii la nivel înalt.

Twilight

Filmul a devenit un subiect de discutie des întâlnit pe net ( forumuri , bloguri ). Se pare că se preconizează o nouă eră stil “Harry Potter” doar că publicul vizat sunt în primul rând adolescenţii. Filmul reprezintă ecranizarea cărţii cu acelaşi nume şi care a creat o adevărată euforie în rândul cititorilor: o poveste de dragoste apropae ireală, fantastică , unire unor lumi de neconceput împreună şi o naivitate şi ambiţie împletite în urmarea propriei intuiţii.

Însă dincolo de crearea unei lumi care te cuprinde într-ânsa încă de la început într-o stare de empatizare totală important este cred şi mesajul de început..When you can live forever…What do you live for? Până la urmă fiecare carte/film ascunde unele idei, păreri şi simţăminte . Ce se poate observa în ultima vreme în rândul filmelor realizate este deconstrucţia personajului negativ, eliminarea unei percepţii dualiste  simpliste asupra realităţii, lumea nu poate fi definită ca o redare bicoloră, nu e alb sau negru. Personajul tipic negativ este înzestrat cu conşiinţă, cu sentimente “bune” şi de multe ori comportamentul său este dovada unei reacţii la lumea care nu îl acceptă sau nu e pregătită să accepte ceva dincolo de normalitatea care îi convine.

Lumea constă în paradox, în inconsistenţe, în complexitate şi nimic nu e atât de simplu pe cât pare..Poate nu trăim pentru totdeauna dar şi pentru timpul pe care îl avem ar trebui să ne punem întrebarea What do you live for?

Un strop de primavara

Un strop de primăvară, speranţă şi vise noi , ambiţie şi voinţă !

O lume mai bună, o lume caldă şi fericită..

Frumuseţe, delicateţe, putere şi determinare…

Să reinventăm viitorul, să îl aşezăm în noi margini!

Pe locuri..fiti gata…START!

Start pentru toţi cei care s-au săturat să decidă alţii pentru ei, pentru cei care  văd criza şi nu se ascund cu capul în pământ, pentru cei care vor mai mult, mai bine, pentru cei care viaţa bună nu e egal comoditate, pentru toţi cei care au curajul să lase totul în urmă şi  să se reinventeze.

Start pentru mine:) Start pentru noi provocari, noi idei, aventuri, cunoştiinţe…Start într-o lume pe care eu o creez , unde eu fac ceea ce îmi place unde pot sa îmi urmez valorile, ideile şi principiile.

Îmi aleg calea şi imi asum răspunderea pentru ceea ce am ales..îmi asum răspunderea pentru propria mea creare, modelare şi formare.

Uf, ce bine! M-am regăsit !

“Cad orele ca banii în mâinile orbilor” ( Valentin Marica)

Un timp al responsabilitatii?

Robert Zoellick, presedintele Băncii Mondiale vorbeşte de construcţia sociala a epocii în care trăim. În istorie vorbim de Evul Mediu Întunecat, de Renaştere, de Reformă, de Iluminism..cum vrem sa fie înregistrata de istorie perioada actuală? Să fie o eră a Declinului sau una Responsabilităţii?

Cum arată o eră a Responsabilităţii în viziunea acestuia: responsabilitate şi solidaritate financiară, incluziune ca principiu de guvernare  la nivel internaţional, acţiune în lupta cu schimbările climatice, o era dedicată atingerii Ţelurilor Mileniului.  O lume în care cei care cauzează criza sunt cei care şi găsesc soluţiile şi ofera sprijin celor care sunt afectaţi cel mai tare de ea deşi nu au contribuit cu nimic la crearea ei.  Asta şi multe altele.

Foarte important este semnalul pe care îl trage presedintele Bancii Mondiale: alegem ca această epocă să se autodefinească, ca rezultat al acţiunilor sectoriale şi inconsitente ale actorilor, sau alegem să avem un rol activ şi să definim noi era aşa cum ne-am dori.

Citeste articol.